magic is all around us [editie revazuta si adaugita]

deci pisiiiii, cum sa iesi de la metrou in romana si sa vezi asa o reclama maaaaare pe un bloc?!? direct cu zana drogurilor, poftim:


"eternal magic", auzi la ei, ca sa nu mai zicem de posterul cu "extreme magic show" si "prima femee magician" [asta a fost happy mushroom :p o tanara dragutza si dreduita tuata ;) ] care se observa foarte clar in stanga pozei, pe o coloana [afisul]... asta ne aminteste de poezia pe care ne-a spus-o regina ungariei, aia cu "magic is all around us", nu mi-o amintesc prea bine, dar suna cam asa: magic is in the music, magic is in the air, magic is in the flower, magic is in the hour [...] magic here, magic there, magic everywhere :) si cum sa vezi fix reclama asta la "eternal magic", plus afisul de la extreme magic show, si sa mai si ninga nervos, exact knd tu purcezi catre cofetaria de pe mendeleev? :))
am ajuns acolo, mi-am facut unele provizii, si knd ies un homeless atarnator si enervant, din cei de care e plin pe mendeleev, imi cere o tigara. ii zic:
-nu am ca eu nu fumez. [tigari, se intelege, si chiar nu fumez tigari, poate daca aveam, i-as fi dat].
el mai ceruse o tigara si unui alt client al cofetariei care iesise inaintea mea in strada, si nici ala nu i-a dat, si ce ziceti ma ca ne tranteste homeless-ul aurolac?? zice asa:
-nu pot sa cred!!! uite, doi oameni seriosi care nu fumeaza, dar in schimb fumeaza iarba!! bine ca aveti bani sa va drogati!!!
poor guy, era asa de invidiuasaaaaaaaaaaaaaaa, vaaaaai... pei avem bani sa ne drogam, pentru ca unii dintre noi mai si muncim, nu stam sa cerem o tigara sau o mie de lei pe mendeleev de la toti trecatorii... iar iarba, eh, se iarta, o fumezi si te simti bine, pe cand de la tutun nu simti nimik, decat ca ti se goleste portofelul in van :)) v-am pupat :p

era mai bine...

"aveam pe fatza o lumina..." melodia ca melodia, dar clipul e absolut genial si e facut pe filmul meu actual :|

Я чайка!

dialog

- pe magic fm sunt numai colinde...
- auzi, dar charge fm nu exista?!?

la atata zapada, as vrea sa am o sanie... sau macar un tragaci >:)

Tzarania, 20 dec. 2009









ieri am fost pana in tzarania, sa facem poze, sa ne jucam in zapada, chestii... si am pornit impreuna cu domnisoara matz prin padurice... nimik nu mai intelegeam pe acolo, totul era alb si la fel, era sa ne ratacim :D si uite asa, in drumul nostru, am intalnit 3 barbatzi inarmatzi... stiti cine erau?... nimeni altii decat boierii plecati la vanatoare, cei pe care nu ii gasesc acasa colindatorii din "domn, domn sa-naltzam" :P

professional distortion

inlocuiti aici versul "i have to play records all night" cu "i have to take pictures all night" si iata, un nou cantec despre mine. eu il cant :p

smoking - din ciclul "dimineatza dupa clubbing..."

hai sa va spun o poveste amuzanta, din cliclul: "dimineatza dupa clubbing se petrec lucruri tripante, care daca nu le-ai filma/poza, nu ar crede nimeni k s-au intamplat in realitate"...

24 oct. 2009.

o dimineatza magica, un after superb la palatul universul... si, calatorind eu prin palat, am gasit un carton dragutz, pe care scria "smoking" - fusese promotie la foitze, eu doar v-am zis k bucurestiul nu mai e micul paris, ci micul amsterdam... de-abia acasa aveam sa descopar ca in acel carton erau ascunse cateva postere incantatoare, numai bune de decorat camere de chill; am sa le pozez si am sa le pun si pe blog, k sa va bucurati si voi de ele... dar pana sa ajung acasa eram foarte mandra de cartonul meu, spuneam k e diploma mea de fumator :))
eh, si cand s-a terminat acest after, am zis sa ma indrept spre casa, fara alte exagerari, insa nu inainte de a trece pe la bubbles, unde tripper inca afteruia, sa stam si noi la o mica barfa, asa, de dimineatza :) ajung la bubbles si tripper ca un adevarat clubber, cu ochelarii pe ochi, iese cu paharul de alcool dupa el, si ne asezam pe bancutza in parculetzul din fatza clubului. mai erau cativa copii cu noi, si ce am zis, hai sa aprindem si noi o tigara, k sa socializam mai bine... intre timp, i-am dat cartonul lui tripper si i-am zis stai asa, sa va fac poze :)) si cum faceam eu poze, ce ii scapa lui tripper paharul din mana, direct pe jos, dar nu se sparge, insa avea multa gheatza in el care s-a imprastiat tuata tuata, dand impresia unor cioburi... vazand aceasta faza, o doamna politzista comunitara se apropie de noi si incepe sa comenteze ca de ce am scos alcool din club gen :)) ca am spart paharul si facem cioburi in parc... asta sa fie panica, alcoolul :)) cand pe noi scria mare: "smoking" :))


[poftim, se vede clar in poza cum toti copiii se uitau, cu o mare durere in pula, la doamna politzista care le facea observatie =)) ]

asa... tripper, sociabil cum era si nevrand sa supere pe nimeni, isi apleaca privirile spre pahar si intinde mana sa il ridice... atunci, k si cum filmul s-ar fi derulat invers, paharul s-a refacut din cioburi, caci in ochii lui tripper, el se sparsese, de fapt... si el s-a mirat foarte tare de cum s-a refacut paharul din cioburi, dar nu a lasat sa i se vada mirarea pe fatza, a ridicat paharul si i-a spus gaboritzei pe un ton asa, foarte empatic, plin de love roz: "dar uitati, nu s-a spart..." atunci ea s-a linistit si a plecat lasandu-ne pe noi sa ne fumam mai departe tigara... peace :D

aniversary weekend

buna :p va multumesc tuturor pentru comments :* dupa cum vedeti, de scris nu prea am mai avut timp in ultima vreme, si nici chef... dar sunt prezenta, as avea ce povesti mult si bine... hai sa incep cu ultimul weekend, pentru ca a fost foaaarte special. era aniversarea mea, un an de cand sunt fotograf la tilllate, un an de cand spun povesti in imagini... insa nu pregatisem nimik, chiar nu vroiam sa ies prea mult, doar pe unde aveam de facut poze... dar niciodata nu stii unde te va duce noaptea :D dimineatza, nici atata... ca sa nu mai spun ca m-am obisnuit ca, la aniversari, sa fie HAOS, whether i want it or not [a se vedea ce a fost anul trecut la 15 ani de martin, sau/si dupa primul meu reportaj foto, acum un an, in fabrica... si mai ales dupa fabrica :))]. deci fa...

seara de vineri a inceput in casutza din cer a copilului mic si negru. [am observat k in orashul asta, in casutzele din cer se intampla lucruri foooarte trasnite, mult mai trasnite decat in cele de pe pamant, si cu cat sunt mai sus, cu atat mai departe se ajunge]. asa, aici eram invitati eu, arogantul, rusoaica, tiganca si inca un tanar, plus, evident, copilul. am servit ceaiuri calde, sa ne facem curaj sa iesim la bal, insa nu puteam iesi fara sa facem si unele cumparaturi. ne-am indreptat asadar catre cofetaria de pe lipscani, de unde si-a luat fiecare ce a vrut, de la prajituri otravitoare [neurotrance], la zaharul din red bull [charge]... si ne-am dus :)) la pride... trebuia sa fie un show din amnesia ibiza, percutie live si asa, am crezut ca va fi a wild night. insa am stat acolo pana pe la 2 si ceva si domnul percutionist abia daca s-a atins de tobe asa, in treacat... :( aveti aici cateva poze, facute nu de mine, ci de un alt fotograf, care il insotea pe percutionist. eu a trebuit sa plec la tan tan, faceam si acolo poze :| [dezavantajele de a lucra in weekend - in loc sa iti spargi capul in rand cu lumea...] well, am stat putin pe la tan tan, am cunoscut o fotografa foarte cool, sara de la hiphopblog.ro, una alta, m-am intors cu ea pe jos pana la universitate facand glume amandoua de conditia noastra de fotografe sarace care nu isi permit un taxi :)) eu am mers in soho sa ii iau pe oamenii de poveste de acolo [cat de ciudat trebuie sa fie sa traiesti povesti in soho :-S acest club nici nu se poate numi asa, discoteca sateasca e un nume mult mai bun pentru el, in primul rand din cauza muzicii de acolo, dar nu numai...]. buuuun, copiii mei tocmai ieseau din soho knd eu am ajuns, ceea ce m-a bucurat foarte tare, pentru ca nu a trebuit sa mai petrec timp inauntru :D eu si copilul mic si negru am fugit in casutza lui din cer, unde am inceput sa servim sarmale... 8-> replica de inceput a fost: "fa, aceste sarmale nu au niciun gust"... si zicand asta am plecaaaat, si asa ne-am dus, ne-am adunat, am murit si am inviat, si totusi nu mai stiu sa povestesc nimik :| mai nou traiesc totul atunci, pe moment, insa nu retin nimik :( si iau vitamine in timpul saptamanii, credeti ca ar tb sa iau si lecitina?!? ... a ajuns acasa si arogantul -din silver- si atata am mancat si ne-am indestulat cu sarmale, de am zis ca ne crapa toti muschii :-S si tot ce imi amintesc este ca eu am ami vrut la un moment dat sa iau o ultima sarma, sa inchei apoteotic, dar surpriza: oala era goala!! am fost 3 oameni si o oala mare de sarmale, cand s-a terminat eu nu inteleg... well... back on earh... ajung acasa... dorm putin...

sambata seara incepeeeeeeeeeeeeeee... dar ce simplu si neprevazut pentru ceea ce avea sa urmeze si ceea ce este cel mai departe pana unde am ajuns in viata vietii mele, pacat insa ca sunt persoane publice involved si nu pot povesti totul; de fapt, nici nu vrea sa povestesc totul, e prea mult...

merg la pride, fac ceva poze, si cand se goleste, o iau catre soho, sa astept acolo dimineatza, metroul. dar era aniversarea mea totusi, si asta in aceeasi seara cu aniversarea kristalului, onorabil, si ma asteptam eu sa nu se termine in soho... ca si clubber, si mai mult, ca si fotograf de clubbing, si mai ales de cand traim nu in micul paris, ci in micul amsterdam, si cred ca stiti cu totii la ce ma refer, trebuie mereu sa expect the unexpected B-)
un grup de doamne trec pe langa mine pe strada... ele tocmai ieseau din soho... "ce faci faaaa, mergi in soho?!??? hai faaa, ce sa cauti acolo, vii cu noi la kristal!!" si asta a fost... ajung in kristal si mintea mea era crystal clear, stati asa, ce naiba, eu nu am tort de ziua mea?!? mi-am luat, si am primit si daruri 8-> gata... in kristal era un delir vizual, desi muzica era comerciala pana la cer... dar vizual... ce a fost acuma la kristal eu nu am mai pomenit la noi, poveste pura, basm, legenda... fluturi, foarte multi fluturi, zane cu sani de aur si aripi din pene de vise, zboruri, umbre, lumini, ceruri, diamante...











delir total, iata ca in sfarsit primim si noi ce clubberii de pe alte meleaguri primesc deja demult... dar sa primesc asta exact de aniversarea, mea, iata o surpriza placuta... se prefigureaza un after, un tanar ma invita acasa la altul, care fusese si el in kristal, dar i se facuse cam rau la un moment dat si fugise acasa. "il luam pe ala, mai mancam cate ceva, si o pornim cu totii spre after :D"... ok, nimik rau in asta, nu? si am ajuns in alta casutza din cer, dar ce ciudat a fost pentru mine, eu stiam de aceasta casutza din povestile reginei rusiei... ea mi-o descrisese de multa vreme, de mai bine de un an, poate chiar 2-3, cine mai stie... si sa ajungi intr-o casutza pe care deja o stii din povestile fermecate rusesti ale copilariei tale de clubber, e ceva magic si care nu ti se intampla in fiecare zi... as descrie casutza, dar nu pot, ca ar fi recunoscuta de toata lumea, si tocmai asta nu trebuie :D dupa cum am zis de la inceput, asta e o poveste cenzurata... asa... il gasim acasa pe acel tanar care fugise din kristal, ne-a zis k nu vrea after. fine, stam si noi acasa. mirosim linii albe trasate in locuri cat se poate de neconventionale. linii albe pe care deja nu le mai numara nimeni, linii albe, catre infinit... deja eu nu mai sunt eu, desi atunci nu imi dau seama de acest lucru, ma cred foarte lucida. liniile albe sunt parsive, cine ar fi crezut ca pot merge atat de departe?... vaaaai... limite nu mai exista in nicio directie... inca mai exista insa limita dintre real si ireal. sunt aici, chiar daca mi-am pierdut orice urma de ratiune si luciditate, dar sunt aici, chiar daca fac lucruri pe care eu nu le-as face niciodata... asta pana cand vine bucatarul in casutza din cer... se duce la bucatarie si pune oala cu sarmale pe foc, se intoarce in camera cu un platou intins, si ne spune sa avem grija, ca astea nu sunt niste sarmale obisnuite, ele sunt sarmale magice presarate cu pulbere de aur special. de aici incolo dispare si limita asta subtire dintre real si ireal... visez fara sa dorm. sunt in sudul italiei al un moment dat, alta data aud Orashul si sunt intr-un apartament din niste blocuri foarte mari, dar care sunt asa departe, vizualul e superb, trupul meu e captiv, cine mai stie cine este in el, sunt eu, nu sunt eu, e multa lume in camera? sau suntem numai 3? "uite ma, fotograful nostru..." "auzi, dar tu mai ai liquid de-ala...?" "fotograful nostru..." sunt replici, sunt flash-uri, sunt pierduta intre lumi. si ei sunt la fel. suntem toti trei la fel. la un moment dat in camera intra copilul mic si negru cu inca cineva. poate e arogantul, poate nu... copilul poarta un tricou roz-mov. zic "vai faaa, dar nu stiam ca ati venit si voi aici..." si vorbesc cu el mult si bine face to face, pana ce el pleaca... asta doar ca a doua zi sa aflu k el ma sunase si am vb toate acele lucruri la telefon. cum cuaie, cum?!? eu stiu ca el a fost acolo in carne si oase si am vorbit cu el, era in fatza mea, cat se paote de real. ma rog, ce mai era real acolo?... ce nu era real...? deci, in caz ca se intreba cineva pana unde poti ajunge, ei bine iata pana unde poti ajunge... mai departe cred ca e doar supradoza din care te trezesti ori la urgentza, ori la nebuni... creierul meu e o rana vie, si ma intreb cum de nu s-a lichefiat... il simt asa, ca pe o supa amorfa... neuroni care mor, si orice zgomot ma doare. imi vine sa imi acopar urechile cu mainile si sa urlu. si asta fac, dar urletul meu e mut... ma doare rau, ma doare tot creierul, urlu si ma intreb, cat poate sa mai doara?... o fi rau totusi intr-un pat de spital, unde neurologii au grija de creierul tau, atunci cand el cedeaza...? :-S nu, nu am ajuns acolo, stop. trebuie sa ma opresc. am ajuns deja atat de departe cat se poate ajunge, mai departe nu vad nimik. ati vazut si voi poate ca filmele cu drogati se termina intotdeauna prost?? luati orice film vreti voi, toate se termina prost. [requiem for a dream, party monster, gia etc.].
totusi, in timp ce traiam filmele astea de duminik, mi se parea ca e superb ceea ce fac, si ma simteam superb, orice faceam era bine. da, era bine, liniile albe sunt asa de parsive si de mincinoase... macar sa ma incalzesc cu faptul ca atunci era bine, numai k a venit si intoarcerea in realitate, cand mi-am dat seama cat de mult deraiasem de la notiunea mea despre bine. filmele cu drogati se termina mereu prost... still... watching the sky where the true stars belong to, i knew, if the sun goes down, it goes up, too...

[ascultati asta... e despre mine, acum...]

dorm... beau ceai, stau in casa. urmeaza un nou weekend, pushkarev si sneak, plus after cu nima gorji la martin. hai k am sa imi revin pana in weekend, sa vedem si pe la ce party-uri o sa ajung... dar vreau sa spun "nu". more for you :)) vreau sa fiu eu in control, nu liniile albe!!

si-am plecat

2009 UN World Drug report

hello :) va invit sa vedeti cateva fotografii [gen fotoreportaj], dand click pe titlul acestui post. eu ma multumesc sa postez aici una singura, cu "bunicii si nepotul dependenti de opiu". ei traiesc undeva in afganistan, unde tuata tuata tuata lumea e asa de drogataaaa, si toti numai pe opium... poftim educatie :|